Învățături Alese Sf. Iustin Popovici

Fiecare virtute evanghelică devine în mâinile creștinului ortodox o pensulă cu care pictează sau zugrăvește în sufletul lui chipul sau icoana lui Hristos, pânp când o va încheua sau desăvârși. Când vezi sufletul unui astfel de om, vezi icoana sau chipul lui Hristos, care a ajuns la supremul sens al vieții și s-a îmbogățit cu un tezaur nesfârșit și inepuizabil.

Biserica lui Hristos nu este nimic altceva  decât un atelier dumnezeiesc, în care oamenii sunt transformați din răi în buni, din păcătoși în drepți, din necredincioși în Sfinți.

De când au apărut ziarele, citirea lor de către noi, oamenii, a devenit „rugăciunea de dimineață a omului modern”. Acest om „modern” se transformă repede și în mod hotărât în „subom”, al cărui strămoș, dar și urmaș, este „fiara” (omul lipsit de omenie, inuman).

Dumnezeu-Omul Hristos a venit ca să ne mântuiască de moarte, de păcat și de diavolul. Însă pentru mulți, creștinismul a încetat să mai fie nevoință și necesitate și a ajuns a fi o podoabă sau un obicei tradițional, o tradiție laică, un monument, un moralism, o filosofare, toate în afară de transformarea fundamentală a omului din muritor în nemuritor, din păcătos în nepăcătos, din demonizat în om al lui Dumnezeu. Creștinismul a devenit superficial, atât de superficial încât a fost distrus cu totul. Astfel cultura materialismului a devenit totul. S-a pierdut simțământul nemuririi și prin urmare cel al evlaviei și al credinței, al originii cerești a omului, al facerii lui după chipul dumnezeiesc.

Regulă: să te rogi lui Dumnezeupentru fiecare om pe care l-ai vizitat, pe care l-ai întâlnit și pe care l-ai salutat. Să te salute de despărțire prin rugăciunea lui este cel mai bun tovarăș de călătorie (însoțitor în călătoria ta).

Vai de tine, dacă fiecare gând al tău nu crește și nu se transformă în rugăciune.